1. Nu-nvinui credința,
fiindcă unii-s răi,
deschidă-ți-se mintea
și vadă-ți ochii tăi.
Nu-nvinui pe alții,
de-a tale fărdelegi,
tu singur porți osânda
din calea ce-ți alegi.

2. Nu-nvinui-ntâmplarea,
că ești unde-ai ajuns,
de vină este numai
păcatul tău ascuns.
Nu-nvinui altarul
că unii-s răi și-l vând,
Hristos e viu și vine
să judece-n curând.

3. Nu-nvinui pe nimeni
că ai s-ajungi la scrum,
de vină ești tu singur,
că nu te-ntorci acum.
O, după clipa morții,
în focul necurmat,
în veci de veci vei geme:
doar eu sunt vinovat!

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 250.
Autor text: Traian Dorz