1. Ce-ar fi, Doamne, viața noastră,
fără frați și rugăciune,
când în lume-i totul numai
temeri și deșertăciune.
Ce-ar fi bucuria noastră,
fără starea Ta de față,
când e numai spurcăciune
în ce lumea se răsfață?

2. Ce-ar fi lacrimile noastre,
fără dulcea Ta lumină,
când în orice plâns din lume-i
numai patimă și vină?
Ce-ar fi-n gândurile noastre,
fără-ndemnurile Tale,
când doar curse și primejdii
sunt în lume pe-orice cale?

3. Ce-ar fi-n inimile noastre,
fără-a Ta iubire sfântă,
când e numai chin și blestem
tot ce-n lume se frământă? ... O, de când Te-avem pe Tine,
și ne dai atâta pace,
chiar și pentru-această viață
nu știm prețui cât face.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 243.
Autor text: Traian Dorz