1. Împărate, când mi-adun
doru-n zări senine,
/: șoimi de gânduri mă răpun
și mă-ntreabă ce-o să spun,
Impărate, ce-o să spun,
când voi fi cu Ține! :/

2. Dacă-n cer, în strai bogat,
mulți vor fi-mpreună,
/: dar eu cum voi fi-mbrăcat,
când în lume nu mi-am dat,
Împărate nu mi-am dat,
haina cea mai bună. :/

3. Dacă-n cer ar mai fi chiar
drumuri lungi și grele,
/: pentru mine vor fi doar,
căci în lume-atât de rar,
Împărate-atât de rar,
am umblat pe ele. :/

4. Dacă-n cer s-ar mai găsi
spini pe-o văgăună,
/: pentru mine toți vor fi,
căci în lume nici o zi,
Împărate, nici o zi,
nu-i doream cunună. :/

5. Iar de-ar fi-ntre porumbei,
lacrimi, printre stele,
/: toate-or fi din ochii mei,
căci n-am vrut în anii grei,
Impărate-n anii grei,
să-Ti slujesc cu ele. :/

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 3.
Autor text: Costache Ioanid.