1. Cu moarte grea de-aș fi răpus,
De Tine nu mă las, Isus.
Pahar amar de-ar fi să beau,
Mai alipit de Tine vreau.
Căci Tu ești Adevărul tot,
Și fără Tine eu nu pot.
Pe Tine Te înalţ mereu,
Isus, Mântuitorul meu.

2. De la ai mei de-aș fi răpit,
Spre-un loc de chin de-aș fi silit,
Oricâte-ar fi să pătimesc,
De Tine nu mă dezlipesc.
Căci pentru mine-n chin amar
Băuși al morții plin pahar.
Pe Tine Te înalț mereu,
Isus, Mântuitorul meu.

3. Şi-oricâte-ar fi să-ndur acum,
Voi merge ne-abătut pe drum,
Voi spune tuturor deschis,
De jertfa Ta, de tot ce-ai zis.
Prin bucurie și prin chin,
Te voi mărturisi deplin,
Și-Ţi voi cânta mereu-mereu,
Isus, Mântuitorul meu.

I: Cântările Harului, Volumul 4, cântarea 140