1. Nu spune făptuind păcatul
c-ai fost silit să-l făptuieşti,
căci nimeni nu te poate face
să-l faci, atunci când nu voieşti.
Oricât de crâncenă-ar fi sila,
cu orișice-ar ameninţa,
tot nu ți-ar birui voinţa
să faci ce-ntr-adevăr n-ai vrea.

2. Chiar și ființa cea mai slabă
ajunge de nebiruit,
când hotărât e legământul,
să-și ţină până la sfârșit.
De-aceea dacă-ţi calci credința
și-ţi uiţi iubirea ta dintâi,
în vecii vecilor tu singur,
de-aceasta vinovat rămâi.

3. Căci dacă-ai săvârșit păcatul
fiindcă-ai vrut l-ai săvârșit,
că nu-i om să te poată face
să faci nici mort ce n-ai voit.
Când vrei să-ţi aperi curăţia
o aperi până la mormânt,
îţi dai averea şi viaţa,
dar nu-ţi dai sfântul legământ.

I: Text Traian Dorz, Cântarile Harului 4, cântarea 303