1. Când neguri și furtuni vor năvăli
asupra ta și te vei îngrozi,
/: cuvintele acestea-ți fie-n sân:
“De ce mă tem? Nu-i Domnu-al meu Stăpân?” :/

2. Când valuri furioase se desprind
și tu le simți spre viața ta venind,
/: trezește-ți spusele preasfinte-n sân:
“De ce mă tem? Nu-i Domnu-al meu Stăpân?” :/

3. Când totu-ți pare doborât și-nfrânt,
și nu mai vezi vreun sprijin pe pământ,
/: credința ta cea sfântă-aprinde-o-n sân:
“De ce mă tem? Nu-i Domnu-al meu Stăpân?” :/

4. Și liniștit s-alergi spre viitor,
cu duhul tău deplin încrezător.
/: Făgăduințele cerești rămân:
să nu te temi, căci Domnu-ți e Stăpân! :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 141.