1. Poate-i cea din urmă luptă
asta care-o-nfrunt acum,
Doamne, nu-mi lăsa credința
să-mi slăbească nicidecum.
Poate-i cea din urmă oară,
când mai spun Cuvântu-Ţi sfânt,
Doamne, ține-mi cu putere
credinciosul legământ.

2. Poate-i cea din urmă seară,
care-aici mi-o mai petrec,
Doamne, nu-mi lăsa-ntristare
de nimic ce las când plec.
Poate-i cea din urmă clipă
ce-o mai stau cu dragii mei,
Doamne, nu-mi lăsa vecia
fericită, - fără ei.

3. Poate-i cea din urmă dată
când se cere să mai mor,
Doamne, nu-mi lăsa-ndoială
de Slăvitul Viitor.
Poate-i cea din urmă noapte,
frații mei când stau flămânzi,
Doamne-adune-n zori lumina
unei veșnice izbânzi.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 232.
Autor text: Traian Dorz