1. Gândind la Tine, harul mă inundă
și primăvara-n suflet îmi cobară,
iar pacea Ta plăcută și profundă,
Isus, desăvârșit mă înfăşoară.
Gândind la Tine, Totul se lumină
și gând și cale, pentru veșnicie;
sunt înălțat din lumea cea de tină,
Isus, în veşnica-Ţi Împărăţie.

2. Gândind la Tine-nfrăgezesc în toate
virtuțile alese și preasfinte,
și trec curat printre-ale lumii gloate,
Isus, spre Ţinta care-mi stă 'nainte.
Gândind la Tine, dragostea-mi se-aprinde
și tinerețea Ta mă copleșește;
simt viața cum încet mi se desprinde,
Isus, de veacu-n care-acum trăiește.

3. Gândind la Tine, port cu biruință,
al adevărului stindard oriunde,
și-n rai prefac noian de suferință,
Isus, prin Duhul Tău ce mă pătrunde.
Gândind la Tine înţeleg Isuse,
desăvârșit ce ești Tu pentru mine;
Şi toate harurile-mi sunt aduse
când eu trăiesc gândind adânc la Tine.

I: Cântările Harului volumul 4, Cântarea 296