1. Doamne-ntinde-Ți totdeauna
slava și puterea Ta,
/: peste tot pământul vieții
mele, ca să-l pot purta. :/

2. Să nu-mi tragă-n jos umblarea
și nici vorba mea-n vreun fel,
/: ține-l Tu în stăpânire.
să nu stăpânească el. :/

3. Seamănă în el sămânța
adevărului sfințit,
/: ca să crească fără piedici
rodul Tău desăvârșit. :/

4. Poartă-l necurmat pe calea
cerului neclătinat,
/: ca să poți culege slavă
pentru Tine, mai curat. :/

5. Doamne-ascultă-mi rugăciunea
și întinde-Ți, tot mai sfânt,
/: slava Ta și felu-Ți dulce
peste-ntregul meu pământ. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 122.