1. Doamne, inima din mine,
nu lăsa să se mai teamă,
de nimic decât de Tine,
- și de pofta care-o cheamă.
Doamne, lacrimile mele,
nu mai curgă niciodată
decât ori pentru greșele,
- ori din dragostea-Ţi curată.

2. Doamne, sufletul nu-mi ardă
decât pentru-a Ta iubire
- ori că a putut să-și piardă
anii scumpi în nerodire.
Doamne-ntreaga mea putere
numai binelui s-ajute,
- ori să-ntoarcă spre-nviere
suflete-n păcat pierdute.

3. Doamne-ntreaga mea ființă,
nu lăsa să te mai lase,
- ci să-Ţi suie-n umilință
umbra crucii luminoase.
Doamne, - ca să poți odată
să spui și privind spre mine:
- "Bine, slugă-adevărată,
credincios peste puține."

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 231.
Autor text: Traian Dorz