1. Cu mâna harului m-ai prins
și m-ai suit la Tine,
/: o, Domnul meu cel necuprins,
aici e-atât de bine! :/

2. În lume-s vânturi și urgii,
și ură, și suspine,
/: la Tine-i Pacea celor vii
și-aici e-atât de bine :/

3. Ajută-mi să nu mai cobor,
prin ce-i firesc în mine;
/: spre mai ceresc mereu să zbor.
c-aici e-atât de bine! :/

4. Căci numai când sunt înălțat
din căi și stări străine
/: spre Tine, Veșnic Împărat,
e-adevăratul bine. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 121.