1. De ce-i tot negru-n lume,
se întreabă-un întelept,
și-n orice loc și drum e
lovit doar omul drept?
De ce? Nu știi străine?
Păcatul e-mpărat,
Și-n țara lui oricine
în negru e-mbrăcat.

2. Și albul curăției
e prins și prigonit...
De-aceea-i negru-n lume.
Dar nu-i fără sfârșit.
Aicea nu e soare
de milă și-adevăr,
de pace, de cântare,
de dragoste, de cer.

3. Veni-va ziua mare,
când Domnul Cel Preasfânt
va coborî cu soare
din ceruri pe pământ.
Și pacea Lui frumoasă,
și Albul Lui deplin,
și dragostea-I duioasă
vor stăpâni! Amin.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 114.