1. Doamne, să nu cânt vreodată
nici vreun nume pământesc,
însă Numele Tău mare
până-n veci să-L preamăresc.
Doamne, nici măcar în șoaptă
să nu spun ce-ar fi păcat,
dar virtutea Ta-nţeleaptă
s-o vestesc cu grai strigat.

2. Doamne, nici la cel cu mine
să nu-i apăr ce-i greșit,
dar să-i apăr ce-ar fi bine
și la cel ce m-a lovit.
Doamne, să nu cred minciuna
nici la cel ce-ar fi-mpărat,
dar dreptatea totdeauna,
și la cel mai judecat.

3. Doamne, moartea nici să-mi ceară,
nici să-mi ia nimic, nicicând,
nici din zori și nici din seară,
nici din grai și nici din gând.
Doamne, ci pân-la-nviere,
să doresc, să lupt, să pot,
să-Ţi ard tot mai cu putere,
Ție, focul vieții tot.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 223
Autor text: Traian Dorz