Cu cât ai un dar mai mare, să munceşti mai înfocat! De-orice timp pierdut zadarnic ție-ți este mai păcat. Cu cât ai mai multă stare, să te porți și mai smerit; dacă ești tiran, ori mândru, tu ești mai de osândit.
Strofă 2
Cu cât ai un loc mai vrednic, umblă mai cuviincios; orice rău văzut la tine, este-o hulă lui Hristos. Cu cât ai un nume, care e mai larg și cunoscut, tot ce văd la tine alții sfânt să-ți fie și plăcut.
Strofă 3
Cu cât ai în urmă anii tot mai mulți și mai săraci, orice clipă, mai cu teamă și mai cu folos s-o-mbraci Căci în fața Veșniciei vei vedea-ngrozit și mut, ce-ai pierdut pe totdeauna când puteai și n-ai făcut.
Strofă 1
Cu cât ai un dar mai mare, să munceşti mai înfocat! De-orice timp pierdut zadarnic ție-ți este mai păcat. Cu cât ai mai multă stare, să te porți și mai smerit; dacă ești tiran, ori mândru, tu ești mai de osândit.
Strofă 2
Cu cât ai un loc mai vrednic, umblă mai cuviincios; orice rău văzut la tine, este-o hulă lui Hristos. Cu cât ai un nume, care e mai larg și cunoscut, tot ce văd la tine alții sfânt să-ți fie și plăcut.
Strofă 3
Cu cât ai în urmă anii tot mai mulți și mai săraci, orice clipă, mai cu teamă și mai cu folos s-o-mbraci Căci în fața Veșniciei vei vedea-ngrozit și mut, ce-ai pierdut pe totdeauna când puteai și n-ai făcut.
1 / 1▲
1. Cu cât ai un dar mai mare,
să munceşti mai înfocat!
De-orice timp pierdut zadarnic
ție-ți este mai păcat.
Cu cât ai mai multă stare,
să te porți și mai smerit;
dacă ești tiran, ori mândru,
tu ești mai de osândit.
2. Cu cât ai un loc mai vrednic,
umblă mai cuviincios;
orice rău văzut la tine,
este-o hulă lui Hristos.
Cu cât ai un nume, care
e mai larg și cunoscut,
tot ce văd la tine alții
sfânt să-ți fie și plăcut.
3. Cu cât ai în urmă anii
tot mai mulți și mai săraci,
orice clipă, mai cu teamă
și mai cu folos s-o-mbraci
Căci în fața Veșniciei
vei vedea-ngrozit și mut,
ce-ai pierdut pe totdeauna
când puteai și n-ai făcut.
I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 220.
Autor text: Traian Dorz