1. N-aştepta rugare multă,
când vezi lipsa de-ajutor,
până nici nu ţi se cere,
ca s-ajuţi, eşti tu dator.
Până nici nu-ntinde mâna,
dă-i tu-ntâi celui flămând,
mulţi mai bine mor de foame,
decât a trăi cerând.

2. Până nu s-a stins lumina,
toarnă-i untdelemnul viu,
du-i aproapelui pe Domnul,
până nu e prea târziu.
Du-I lui Dumnezeu căinţa,
ce ţi-o cere ne-ncetat,
până nu se-nchide graiul,
până ochii n-au secat.

3. Cât tot vrei să ţi se ceară,
ce eşti mai dator să dai,
vine ziua fără lacrimi,
vine ceasul fără grai.
Vine clipa fără vreme,
vine drumul fără soţi,
vine cum ai da atuncea,
cum ai da, şi n-ai să poţi!

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 77.
Autor text: Traian Dorz.