1. Căutat-am cândva umbra dulce
a unei părinteşti iubiri,
dar ce curând a dus-o noaptea
şi înnorarea nicăiri.
Căutat-am umbra tinereţii,
crezând în ea cu-adevărat,
dar ce curând a dus-o vântul,
şi urma cum i-a spulberat!

2. Căutat-am umbra slavei lumii
şi-n a ei bunuri adăpost,
şi-n prietenia ei un reazim,
Dar, vai, ce-amăgitoare-au fost!
Căutat-am loc din umbră-n umbră,
mereu minţit, mereu sperând,
dar gol m-am dus din orice parte
şi-amar am plâns de orice rând.

3. Dar umbra Ta, Cel Preaputernic
când am aflat-o fericit,
de câtă arşiţă-ndelungă
despovărat m-am odihnit.
O, dulce Umbră, dă-mi odihna
acum, trecând prin lumea grea,
şi-apoi te fă Lumină dulce
de Mâine-n veşnicia mea.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 56.
Autor text: Traian Dorz.