Nimic nu vezi din toate
nespusele minuni,
când mâinile spre ceruri
nu ştii să-ţi împreuni.
Nimic nu guşti din câtă
frumseţe întâlneşti,
când totul prin iubire
şi lacrimi nu priveşti.
Nimic n-auzi din câte-ţi
grăiesc în jur trecând,
când n-ai şi pentru lucruri
pătrundere şi gând.
Nimic nu-ţi duci cu tine
din oricâte-ai avea,
când nu ştii niciodată
ce fericit e-a da.
Nimic nu-nveţi din taina
atâtor câte sunt,
când nu vezi peste stele
şi nu vezi sub pământ.
Nimic nu ştii din viaţă,
nimic nu-i iai folos,
nimic n-ai bucurie,
nimic, - fără Hristos.