1. Cu al adevărului amnar
lovește-mi Tu, Isus, cuvântul.
/: să scapere scântei de har,
s-aprindă pentru cer pământul. :/

R1: Isus, Isus!
s-aprindă pentru cer pământul.

2. Cu al ascultării duh sfințit
cuprinde-mi Tu, Isus, viața,
/: s-arate-n totul, limpezit,
cât de frumoasă Ți-e povața. :/

R2: Isus, Isus!
cât de frumoasă Ți-e povața.

3. Cu al umilinței dar nespus
să-mi umpli Tu, Isus, ființa,
/: să fiu lumina Ta de Sus,
ce întărește-n toți credința. :/

R3. Isus, Isus!
ce întărește-n toți credința.

4. Cu al proslăvirii cânt ceresc
să faci ca să-mi vibreze-ntruna
/: și trup și duh -tot ce simțesc -
să-Ți fie slava și cununa. :/

R4. Isus, Isus!
să-Ți fie slava și cununa.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 66.