1. Când spre ceruri mă avânt,
mai departe-s de pământ,
/: și când uit tot ce e jos,
mai topit sunt în Hristos. :/

2. Lumea când nu-mi face loc,
sunt primit pe-altar cu foc,
/: ca să ard pentru Isus,
pentru harul Său adus. :/

3. Voia mea când o străpung,
drumul nu-mi mai pare lung;
/: crucea nu-mi mai pare grea,
și răbdării-i zic să stea. :/

4. Doamne, dă-mi mereu-mereu
noi puteri când trec prin greu,
/: să port biruința Ta.
și sfințit să-Ți pot cânta. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 53.