1. Să scriu cu pana mea muiată
în Primăvara care vine
/: și nu se va sfârși vreodată,
Isus, că-și are viața-n Tine. :/

2. Să cânt cu glasul meu cântarea
născută-n casa veșniciei,
/: ce portă-n unda-i Sărbătoarea
și biruința bucuriei. :/

3. Să-ndemn pe toți spre Răsăritul
cel făr-apus al tinereții
/: de cer, ce-o dai Tu-nveșnicitul
Măntuitor și Domn al vieții. :/

4. Așa doresc să am trăirea:
mereu îndemn, mereu cântare
/: spre toți, să-și afle mântuirea,
Isuse-n jertfa-Ți salvatoare. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 47.