1. Tu, Cel mai presus de cânturi,
cum Te voi cânta?
Tu, Cel dincolo de slavă,
cum Te voi-nălța?
Tu, Cel necuprins în vorbe,
cum să Te rostesc?
Tu, Sfințenia eternă,
cum să Te sfințesc?

R: Dumnezeul meu, din Tine,
umpli viața mea
cu frumoase și senine
haruri după haruri pline,
/: laudă să-Ți dea! :/
Laudă, laudă, laudă, laudă,
laudă să-Ți dea!

2. Dincolo de începuturi,
dincolo de tot,
Ești Tu, Cel Preasfânt și Veșnic,
Doamne Savaot!
Cu plăpânda mea micime,
dar ascuns în har,
Te voi lăuda-n iubire,
fără de hotar!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 178.