1. Ca harul dragostei dintâi,
nu-i mai de preț avere,
căci tot ce dai și ce rămâi
eşti cum Hristos te cere.
Atunci lucrezi, atuncea poți,
cu brațe tari ṣi bune,
să porți povara pentru toți
în plâns și-n rugăciune.

2. Atunci ai har și timp şi grai
şi zâmbet şi lumină,
atunci poți tot oricând să-ți dai
cu-o cupă plină, plină.
Atunci alergi cu drag şi-ţi pot
picioarele voioase
uşor să poarte peste tot
semințele frumoase.

3. Atunci iubeşti și arzi și plângi
puternic şi fierbinte,
în tot ce-mparți și-n tot ce strângi,
e mierea jertfei sfinte.
Nu-i har ca dragostea dintâi
- lungeşte-o pân-la moarte,
ca tot ce dai și ce rămâi
să fii din ea o parte.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 179.
Autor text: Traian Dorz