1. Câtă vreme pentru tine
cineva mai plânge încă,
tot nu-i fără de-nviere
groapa ta, oricât de-adâncă.
Câtă vreme se mai roagă
cineva şi nu te lasă,
tot nu-i fără de-o lumină
noaptea ta cea-ntunecoasă.

2. Câtă vreme te mai cheamă
cineva spre mântuire,
tot nu eşti pe veşnicie
părăsit în rătăcire.
Câtă vreme-ai încă lacrimi,
câtă vreme-ai încă zile,
câtă vreme-ai fraţi - mai este
o nădejde-a sfintei Mile.

3. Câtă vreme mai aşteaptă
Tatăl să te-ntorci acasă,
lasă frate tot şi vino,
lasă tot ce nu te lasă.
Căci când vremea ta va trece
poţi să plângi apoi într-una.
Ce-ai pierdut, pierdut rămâne
totdeauna, totdeauna.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 387.
Autor text: Traian Dorz.