1. Ia firul de iarbă, priveşte-l atent,
frumseţea lui simplă-ţi vorbeşte.
Dă-ţi vălul deoparte şi vezi conştient,
Izvorul de unde ţâşneşte.

2. la bobul de grâu cu un suflet curat
şi ochii topiţi de uimire,
vedea-L-vor pe Cel ce-nţelept l-a creat,
în limpedea Lui strălucire.

3. Ia pruncul din leagăn, cu trupu-i plăpând
şi-ascultă-i a lui răsuflare,
în el vei simţi mai deplin ca oricând
Izvorul vieţii Cel mare.

4. Ia raza de soare, te uită în sus,
vezi marea întinsă de stele,
de unde-au venit, cine le-a pus
statornice legi printre ele?

5. E Domnul, e Domnul, e Domnul Preasfânt,
puterea slăvită să-I fie,
de EI sunt create, prin sfântu-I Cuvânt
în toate-I 'nălţat pe vecie.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 150.