1. Doar gândul Tău mă poate face
să mă smeresc, sau să mă sui,
pân-la răbdarea tuturora
sau osândirea nimănui.
Doar gândul Tău îmi spunecâtă
iubire spre vrăjmaşi s-arat,
şi cât să-mi fie-n orice vreme
adâncul vieţii de curat.

2. Doar gândul Tău mă cercetează
prin conştiinţa mea atunci,
când adevăru-mi luminează
dumnezeieştile-i porunci.
Doar gândul Tău mă mustră tainic,
când uit ce-i mai de neuitat,
iubirea mea de fraţi când trece
prin locul cel mai întristat.

3. Doar gândul Tău mă-nviorează
când nerecunoştinţ-adun
mai mult din locurile-n care
mi-am ars avutul cel mai bun.
Doar gândul Tău mă răsplăteşte
la capăt de suiş sărac,
cu mângâierea mulţumirii
smeritei datorii ce-mi fac.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 138.
Autor text: Traian Dorz.