1. S-a-nfiorat pământul,
c-al Vieţii Împărat,
dispreţuit de oameni,
e mort şi-nmormântat.
Atât de mult Isuse,
pe oameni i-ai iubit,
că i-ai iertat cu milă
de tot ce-ai suferit.

2. Aşa Te rog, Isuse,
să faci să fiu şi eu
smerit şi bun ca Tine,
şi iertător, mereu.
Având mereu credinţă
că tot ce-aş suferi,
apropie-nvierea
ce mâine va veni.

3. /: Cu cât a fost mai mare
mormântul suferit,
va străluci mai tare
al vieții răsărit. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 87.
Autor text: Traian Dorz