1. Oriunde-aş asculta în lume
e-acelaşi strigăt dureros,
în mii de lipsuri felurite,
e numai lipsa lui Hristos.
Oriunde aş privi în lume,
în al ei zbucium văd mereu
aceeaşi sete nemaistinsă
a tuturor, de Dumnezeu.

2. Oriunde merg, aceleaşi lupte
cu-acelaşi freamăt tumultos,
spre mii de forme-a fericirii,
e-acelaşi dor după Hristos.
Din binefăcătorii lumii
cei ce rămân mai mari mereu,
sunt cei ce mântuiesc pe oameni,
ducându-li-L pe Dumnezeu.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 377.
Autor text: Traian Dorz.