1. Îţi mulţumim cu lacrimi, Părinte-adevărat,
de cele mai alese din daruri ce ne-ai dat.
Prin ele-avem lumină, putere şi-ajutor
s-ajungem al credinţei sfârşit biruitor.

2. Ce har, ne-ai dat Cuvântul - cunoaştere şi zel,
ştiindu-l şi purtându-l să Te-ascultăm din el.
Lumina Lui ne-arată cărarea ce-o iubim,
mai sfântă şi curată trăirea să-i sfinţim.

3. Ce har ni-e rugăciunea, proşternere şi-avânt,
despovărare, slavă, curaj şi legământ!
Cerească-mpărtăşire cu Tine-n tot ce-am vrea
ne leagă şi ne ţine în Tine numai ea.

4. Ce har ni-e adunarea cu Tine şi cu-ai Tăi,
Biserica-n lumina cereştilor văpăi!
Acolo-n părtăşia de lacrimi şi simţiri
rodeşte frumuseţea cereştilor trăiri.

5. Ce haruri ni-s acestea, ce-avânt şi ce-ajutor,
să mergem spre lumină pe-un drum strălucitor,
spre cea mai 'naltă slavă a Ta le-am vrea mereu
revarsă-ni-le darnic, Preadarnic Dumnezeu.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 375.
Autor text: Traian Dorz.