1. Domnul meu Cel Preaputernic, prinde mâna mea,
ca să pot să-Ți cred statornic prin furtuna grea.
/: Numai Tu îmi eşti Tăria, mâna Ta de har.
când îmi prinde mâna slabă şi mă-nalţă iar. :/

2. Domnul meu, Izvorul vieții, dă-mi, când trec prin greu,
prospețimea dimineţii, să Te-nalț mereu.
/: Tu-mi eşti dulce-nviorare, veşnicul Tău har,
ce mă umple şi mă-mbracă și m-avântă iar. :/

3. Domnul meu, Mângâietorul, crește-mi ne-ncetat
ravna, dragostea şi dorul să Te-ascult curat.
/: Şi prin Duhul Tău, statornic să mă ţii în har,
ca să-Ți laud frumuseţea iar şi iar şi iar! :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 342