1. Tu-mi eşti Stânca neclintită,
Tu-mi eşti Pacea-nveşnicită,
Tu, Isus, Tu, Isus!
Bată vânturile, bată,
urle marea-nspumegată,
să-şi ridice valuri cât mai sus,
/: dar eu ştiu că niciodată
să mă-nfrângă n-o să poată,
căci credinţa mea în Tine-am pus! :/

2. Tu-mi eşti veşnica Lumină,
Tu eşti dulcea mea Odihnă,
Tu, Isus, Tu, Isus!
Fie cât de neagră noapte,
cu-nspăimântătoare şoapte,
şi primejdii grele de nespus,
/: dar eu ştiu: în nici o parte
cel vrăjmaş n-o să mă poarte,
căci nădejdea mea în Tine-am pus! :/

3. Tu-mi eşti sfântă Bucurie,
Tu-mi eşti TOTUL pe vecie, Tu, Isus, Tu, Isus!
Astăzi merg pe-a crucii cale,
prin a lumii-amară vale,
şi prin stări de umilinţă dus,
/: dar eu ştiu că vine, vine
fericitul veşnic Mâine,
căci iubirea mea în Tine-am pus! :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 310.