1. Să nu uiţi că porţi în tine
eul, neagră moştenire,
ce-ţi primejduieşte viaţa
de-adevăr şi de sfinţire.
E cu tine pretutindeni,
şi te-nvaţă luciferic...
De nu stai pe turn de strajă
te-nfăşoară-n întuneric.

2. Să nu uiţi că împrejuru-ţi
dă târcoale, fără tihnă,
marele vrăjmaş ce caută
să-ţi răpeasc-a ta odihnă.
Tu fii treaz, cu ochii-n patru,
şi-narmat cu sfinte arme
pe cei treji, nicicând vrăjmașul
n-o să poată ca să-i sfărme.

3. Să nu uiţi făgăduinţa
spusă de Mântuitorul,
că El iarăşi va să vie
şi c-a Lui e viitorul.
Cei care-L aşteaptă astăzi,
cu iubire-nflăcărată,
fericiţi primi-vor harul
veşniciei ce se-arată.

4. Să nu uiţi! - ci totdeauna
să-nnoieşti a ta predare,
alipindu-te de Domnul,
c-o iubire şi mai mare.
Căci aşa tu moşteni-vei
veşnicii de fericire.
când nu uiți plinirea tainei
vieţii de neprihănire.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 57.