1. Să fii oricând o piatră vie,
în Templul minunat al vieţii,
/: şi sufletul deplin să-ţi fie
ca zorii albi ai dimineţii. :/

2. O unitate fericită
să ai cu orice piatră-n parte,
/: nimic din lumea învrăjbită
să nu mai poat-a te desparte. :/

3. Fluidul dragostei divine,
cu minunata Iui putere,
/: îmbelşugat să curgă-n tine,
să-mparţi oriunde mângâiere. :/

4. Şi dacă templul vieţii tale
îl ţii deplin în curăţie,
/: vei fi pe-acest pământ o cale,
şi-n Templul veşnic - piatră vie. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 54.