1. Ferice-i a vorbi Cuvântul
puternic şi curat, la mulţi,
ferice-i când l-ascultă alţii
dar mai ferice-i tu s-asculţi.
Ferice-i a primi iubirea,
căci ea e aurul din rai,
ferice-i s-o aduni întruna,
dar mai ferice-i tu s-o dai.

2. Ferice-i când primeşti vreun bine
atunci când mai în lipsă eşti,
ferice-i da, dar mai ferice
când tu spre alţii-l dăruiești.
Ferice-i când te-ajută altul
în locul strâmt şi-n ceasul greu,
dar mai ferice-i când tu însuţi,
pe alţii cauţi s-ajuţi mereu.

3. Ferice-i fapta dărniciei,
ferice-i binele primit,
ferice-i când îl face-oricine,
dar când faci tu, mai fericit.
Dar şi mai fericit când plata
i-o ocoleşti aici mereu,
căci neprimind nimic prin oameni,
plăti-ti-va totul Dumnezeu.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 363.
Autor text: Traian Dorz.