1. Să-ţi fie viaţa o grădină
a harului dumnezeiesc,
/: în care roduri de lumină
să vezi mereu cum cresc şi cresc. :/

2. Din ramuri, când le mişcă vântul,
să cadă rodul copt frumos,
/: să sature din plin pământul,
spre bucuria lui Hristos. :/

3. Veghează, să nu-ţi intre furii,
să pângărească ce-i curat,
/: că-ţi lasă-n suflet zgura urii
de tot ce-i sfânt şi-adevărat. :/

4. Rămâi deplin în ascultarea
chemărilor dumnezeieşti.
/: Aşa-ţi doresc în sărbătoarea
pe care astăzi o trăieşti. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 104.