1. Din-nălțimea cerului,
crește-mi aripi dorului,
/: ca să zbor spre-ntâmpinare,
/: Doamne-n clipa Ta cea mare. :/

2. Din izvorul apelor,
dă-mi nesomn pleoapelor,
/: candela să-mi fie-n pară,
/: Doamne, când veni-vei iară. :/

3. Din frământul norilor,
adă-mi roșul zorilor,
/: și cu dorurile pline,
/: Doamne, să Te-aștept pe Tine. :/

4. Și din miezul harului
toarnă-mi plinul jarului.
/: Dragostea-mi de dor nu poată,
/: Doamne, să Te vad-odată. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 234