1. Tu nu Mi-ai dat, Simone, sărutare,
pe tâmple mir nu Mi-ai pus,
/: în casa ta am intrat ca oricare,
/: un gând frumos nu Mi-ai spus. ://
Simone, Simone, Simone.

2. Tu nu Mi-ai dat, Simone, sărutare,
la pieptul Meu n-ai căzut,
/: tu n-ai ştiut clipa de căutare,
/: şi cât erai de pierdut. ://
Simone, Simone, Simone.

3. Tu n-ai văzut tălpile-Mi ostenite
de-atâta drum cât au mers,
n-ai picurat lacrimile smerite,
cu părul tău nu le-ai şters.
Simone, Simone, Simone.

4. Aş vrea să-ţi pun, Simone, o-ntrebare:
Tu ce-ai mai scump pe pământ?
/: O, cum Mi-ai da, dragul Meu sărutare,
/: de-ai şti acum cine sunt! ://
Simone, Simone, Simone.

5. Tu, cel umil, care-Mi plângi Ia picioare,
cu suflet ars de văpăi,
/: în casa Mea îţi voi da sărutare
/: cu ochii plânşi ca ai tăi. ://
Simone, Simone, Simone.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 27.
Autor text: Costache Ioanid