1. Să-ţi fie inima uşoară
de-al urii ucigaş venin,
dar grea de-a dragostei comoară
şi copleşită-n har divin.
Să-ţi fie inima mai plină
de mulţumirea cea de rai,
dar goală de-a cârtirii tină
şi de păcatul ce-I mai ai.

2. Să-ţi fie inima închisă,
pentru chemările de jos,
dar larg, o, cât mai larg deschisă
pentru Cuvântul lui Hristos.
Să-ţi fie inima o punte,
pentru-a uni pe despărţiţi,
dar fie râu şi fie munte
spre cei Ia fărdelegi porniți.

3. Să-ţi fie inima pustie
şi moartă pentru tot ce-i rău,
dar pentru Domnul tot mai vie
şi-mprospătată-n Duhul Său.
Căci când ţi-e inima în toate
aşa cum este-a lui Isus,
nimic din ce-i străin nu poate
să-ţi taie zborul spre mai sus.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 240.