1. Doamne, Domnul meu, la Tine
vin din nou cu-al meu amar,
glasul stins printre suspine,
iar Te cheamă, iar şi iar.
Rugăciunea-mi este ruptă
din al sufletului foc,
e-o zvâcnire ne-ntreruptă
înspre-al harului Tău loc.

2. Dă-mi lumina păcii sfinte
şi putere ca să pot
să păşesc smerit 'nainte,
drumul crucii Tale tot.
Să nu mai privesc o clipă
lumea cu-a ei vrăji şi căi,
ca să nu mai fac risipă
de talanți între cei răi.

3. Ci la sfintele-Ți picioare
să-mi aştern fiinţa mea,
mai statornică-n predare
cu tot ce mi-ai dat în ea.
Să-Ți slujesc cu bucurie
şi cu-al dragostei fior,
până-n sfânta veşnicie,
scumpul meu Mântuitor.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 248.