Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Doamne, Domnul meu, la Tine vin din nou cu-al meu amar, glasul stins printre suspine, iar Te cheamă, iar şi iar. Rugăciunea-mi este ruptă din al sufletului foc, e-o zvâcnire ne-ntreruptă înspre-al harului Tău loc. [V2] Dă-mi lumina păcii sfinte şi putere ca să pot să păşesc smerit 'nainte, drumul crucii Tale tot. Să nu mai privesc o clipă lumea cu-a ei vrăji şi căi, ca să nu mai fac risipă de talanți între cei răi. [V3] Ci la sfintele-Ți picioare să-mi aştern fiinţa mea, mai statornică-n predare cu tot ce mi-ai dat în ea. Să-Ți slujesc cu bucurie şi cu-al dragostei fior, până-n sfânta veşnicie, scumpul meu Mântuitor.