Nu-i da drum închipuirii când eşti prea înfierbântat, căci pe mulţi necumpătarea de-adevăr i-a-ndepărtat. Nu-i da frâu vorbirii tale, când eşti prea adânc mâhnit, vorbele amărăciunii multe inimi au zdrobit.
Strofă 2
Nu-i da voie la mânie, faptei tale prea uşor, căci mânia niciodată n-a fost bun sfătuitor. Nu-i da loc în suflet urii, depărteaz-o orişicând, focul urii arde viaţa celui care-o poartă-n'gând.
Strofă 3
Nu-i da timp dorinţei negre, să se-oprească-n mintea ta, căci vedea-vei iadu-n faţă, de vei merge tot aşa. Ci la timp le-opreşte toate, cu-nfrânarea de-orice fel, - şi priveşte, nu păcatul, ci răsplata după el.
Strofă 1
Nu-i da drum închipuirii când eşti prea înfierbântat, căci pe mulţi necumpătarea de-adevăr i-a-ndepărtat. Nu-i da frâu vorbirii tale, când eşti prea adânc mâhnit, vorbele amărăciunii multe inimi au zdrobit.
Strofă 2
Nu-i da voie la mânie, faptei tale prea uşor, căci mânia niciodată n-a fost bun sfătuitor. Nu-i da loc în suflet urii, depărteaz-o orişicând, focul urii arde viaţa celui care-o poartă-n'gând.
Strofă 3
Nu-i da timp dorinţei negre, să se-oprească-n mintea ta, căci vedea-vei iadu-n faţă, de vei merge tot aşa. Ci la timp le-opreşte toate, cu-nfrânarea de-orice fel, - şi priveşte, nu păcatul, ci răsplata după el.
1 / 1▲
1. Nu-i da drum închipuirii
când eşti prea înfierbântat,
căci pe mulţi necumpătarea
de-adevăr i-a-ndepărtat.
Nu-i da frâu vorbirii tale,
când eşti prea adânc mâhnit,
vorbele amărăciunii
multe inimi au zdrobit.
2. Nu-i da voie la mânie,
faptei tale prea uşor,
căci mânia niciodată
n-a fost bun sfătuitor.
Nu-i da loc în suflet urii,
depărteaz-o orişicând,
focul urii arde viaţa
celui care-o poartă-n'gând.
3. Nu-i da timp dorinţei negre,
să se-oprească-n mintea ta,
căci vedea-vei iadu-n faţă,
de vei merge tot aşa.
Ci la timp le-opreşte toate,
cu-nfrânarea de-orice fel,
- şi priveşte, nu păcatul,
ci răsplata după el.
I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 353.
Autor text: Traian Dorz.