1. Slavă veşnică Luminii
ce mi-a strălucit pe drum
şi m-a scos din întuneric
înspre tot ce văd acum.
Slavă veşnică Luminii,
care m-a trecut de chin,
preschimbându-mi noaptea dusă
într-un nesfârșit senin.

2. Slavă veşnică Luminii,
ce mi-a pus în ochi și-n grai
încă de pe drum cântarea
stărilor de har din rai.
Slavă veşnică Luminii
care-mi zboară slabii paşi,
tot mai 'nalți și tot mai singuri
către unde nu-s vrăjmași.

3. Slavă veşnică Luminii,
ce mă cheamă mai cu drag,
ca să-mi dea sărutul nunții
chiar pe-al clipei morții prag.
Slavă veşnică Luminii,
ce mă are-n veci supus
Adorație eternă
şi eternă lui Isus.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 347.
Autor text: Traian Dorz.