1. Cum poţi să umbli oare
în haină de mătasă,
când lângă tine, Domnul,
stă gol şi fără casă?
Cum poţi să-ţi cheltui banii
cu-atâta risipire,
când lângă tine, Domnul,
stă-n lipsuri și-n mâhnire?

2. Cum poţi să dormi în perne
de lene şi căldură,
când lângă tine, Domnul,
mai tremură şi-ndură?
Cum poţi să stai deoparte
din sfânta-I luptă-afară,
când lângă tine-I Domnul
sub cruce și povară?

3. Cum poţi să crezi că toate
acestea n-au să fie,
din ziua Judecăţii
osândă pe vecie?
Cum poţi să nu strigi: Doamne!
Din clipa asta, iată,
pe veci îmi vreau doar Ţie
viața mea predată.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 342.
Autor text: Traian Dorz.