1. Privind spre Tine, Doamne,
spre tot ce-ai suferit,
credinţa mi-e-nnoită
şi sufletu-ntărit.
Trec mai uşor prin ceasul
de încercare grea,
şi mai frumos rodeşte
răbdarea-n viața mea.

2. Privind spre-a Ta iubire,
spre focul ei divin,
se-aprinde-ntregu-mi suflet
Și arde-n ea deplin.
Învăț, până la jertfă
s-o dăruiesc oricui,
cum soarele-şi împarte
la toţi lumina lui.

3. Privind spre Tine-ntruna,
spre chipul Tău de har,
mi se lumină faţa
de-al bucuriei jar.
Şi cerurile toate
adâncu-mi copleşesc
cu veşnică viaţă,
atunci când Te privesc.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 333.