În Tine-a fost fiinţa mea,
când n-o simţeam, când nu-mi era.
În Tine-aceşti noi ochi ai mei,
când nu ştiam să văd cu ei.
În Tine eul meu cel nou
când nu era decât ecou.
În Tine duhul meu divin,
ce-l simt acum crescând senin.
În Tine râul de cântări
ce-mi vin şi-mi trec spre 'nalte stări.
În Tine florile ce-mi cresc
cu rod si cu nectar ceresc.
În Tine-au fost, ca gând curat
tot ce-am azi bun şi adevărat.
În Tine-au fost şi-n Tine-mi vin
tot ce-am azi nou şi sfânt şi plin.
Şi-n urma lor când voi pleca
eu iar voi fi odihna Ta.