1. Cu roua dragostei, mereu
să-nviorez pe fiecare,
să simtă toţi din jurul meu
/: şi-n loc uşor şi-n loc mai greu
că sunt a harului lucrare. :/

2. Cu spada sfântului Cuvânt
să vindec şi să tai întruna;
oriunde calc pe-acest pământ,
/: de-i soare cald, ori ger şi vânt,
să duc viaţă totdeauna. :/

3. Cu plasa harului să prind
noi peşti din marea de păcate,
pe semenii mei să-i desprind
/: de curse şi-apoi să-i cuprind
cu braţul milei preacurate. :/

4. Cu haina mântuirii vreau
să-mbrac pe zdrenţuiţii lumii,
şi la răspântii vreau să stau,
/: ca mana Duhului s-o dau
la toţi ce poartă chipul humii. :/

5. Dă-mi zilnic, Domnul meu Isus,
voinţă şi înfăptuire,
ca tot ce-am scris şi tot ce-am spus
/: şi legământul ce l-am pus,
să aibă-n mine împlinire. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 267.