1. Numai Cuvântul semănat,
pentru-Adevăr cu-nflăcărare,
nu piere-n veci, nici nu-i uitat,
ci-aduce-un rod mereu mai mare
Numai cântarea înălţând
un sfânt fior spre veşnicie,
nu poate vesteji nicicând,
ci-i ne-ncetată bucurie.

2. Numai cât timp ai petrecut
în rugăciune şi-ascultare,
rămâne bun nemaipierdut,
de har și binecuvântare.
Numai veşmântul dăruit
şi pâinea-n taină-mprăştiată
şi simţământu-mpărtăşit,
nu le vei pierde niciodată.

3. Numai ce-ai dat curat prinos,
numai ce-ai ars pentru iubire,
numai ce-ai strâns pentru Hristos
le ai eternă moştenire.
De-ai şti ce timp puţin mai ai
să-ţi strângi comorile acele,
cât de grăbit ai sta să-ţi dai
avutul lumii-ntregi pe ele.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 268.
Autor text: Traian Dorz