1. De nu primeşti nimic străin,
în duhul tău şi-n minte,
lumina gândului senin
îţi va luci-n cuvinte.
De nu-ţi pătezi cu nici un rău
a cugetului unde,
tot mai adânc năuntrul tău
sfințirea-l va pătrunde.

2. De nu-ţi arunci nepăsător
clipita niciodată,
cu rod etern strălucitor
duci viaţa ta-ncărcată.
De nu-ţi laşi fraţii-ndureraţi
să plece sau s-aştepte,
mereu mai drept ai să străbaţi
cărările-nţelepte.

3. De nu-ţi Iaşi duhul ispitit
să cadă-n neascultare,
cu chip curat şi liniştit
te-mbraci spre sărbătoare.
De nu te-abaţi din legământ,
ci-I ţii în gând şi-n faptă,
nu ştie minte, nici cuvânt
ce slavă te aşteaptă.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 269.