1. Ce nepătrunsă milă
e-aceea care-mparte
iertare pentru silă
şi viaţă pentru moarte!
Ce mistică iubire
e-aceea ce doreşte
fiorul din privire
din plinul ei ni-l creşte!

2. Ce taină din vecie
e-aceea ce ne cere
sărmana sărăcie
pe-o veşnică avere!
Ce har fără sfârşire
e-acel ce ne cerşeşte
fărâma de iubire
ce el ne-o dăruiește!

3. /: O, nepătrunsă-i vrerea
şi-a Tale gânduri toate,
nici graiul nici tăcere
a spune nu le poate! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 279.
Autor text: Traian Dorz