1. Spune-mi, Doamne, totdeauna,
calea Ta cea una, una.
Spune-mi sfântă voia Ta,
când sunt depărtat de ea.
Spune-mi chiar când nu doresc,
căci şi-atuncea Te iubesc.

2. Spune-mi, şi-mi îndreaptă gândul
toate clipele de-a rândul.
Spune-mi mai stăruitor,
harul Tău mântuitor.
Spune-mi chiar când eu nu stau,
căci nu ştiu, nu ştiu ce vreau.

3. Spune-mi dragostea Ta vie,
ea mă moaie, mă mlădie.
Spune-mi, spune-mi ne-ncetat,
ce mi-ai dat şi ce Ți-am dat.
Spune-mi şi mă-nvaţă iar,
chiar când dorul mi-e hoinar.

4. Spune-mi dulcea Ta povaţă,
şi cum ştii aşa mă-nvaţă.
Spune-mi, că-n adâncul meu,
după Tine ard mereu.
Chiar când nu ştiu ce doresc,
tot spre Tine năzuiesc.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 282.