N-ai drept să-ndrumi pe alţii când nu te-ndrumi pe tine întâi şi totdeauna, spre ceea ce-i curat, 'nainte de a spune, arată tu mai bine, din fapta ta mai grabnic avea-vor de-nvăţat.
Strofă 2
Dar ce-ţi pretinzi tu ţie trăind în înfrânare, smerenie şi cinste, în luptă şi cuvânt, ai drept şi-ai datoria s-o ceri la fiecare din cei ce-ţi sunt alături şi de-o credinţă sunt.
Strofă 1
N-ai drept să-ndrumi pe alţii când nu te-ndrumi pe tine întâi şi totdeauna, spre ceea ce-i curat, 'nainte de a spune, arată tu mai bine, din fapta ta mai grabnic avea-vor de-nvăţat.
Strofă 2
Dar ce-ţi pretinzi tu ţie trăind în înfrânare, smerenie şi cinste, în luptă şi cuvânt, ai drept şi-ai datoria s-o ceri la fiecare din cei ce-ţi sunt alături şi de-o credinţă sunt.
1 / 1▲
1. N-ai drept să-ndrumi pe alţii
când nu te-ndrumi pe tine
întâi şi totdeauna,
spre ceea ce-i curat,
'nainte de a spune,
arată tu mai bine,
din fapta ta mai grabnic
avea-vor de-nvăţat.
2. Dar ce-ţi pretinzi tu ţie
trăind în înfrânare,
smerenie şi cinste,
în luptă şi cuvânt,
ai drept şi-ai datoria
s-o ceri la fiecare
din cei ce-ţi sunt alături
şi de-o credinţă sunt.